Foto: 2017 – întânirea generațiilor de profesori.

SCURTA MONOGRAFIE A ȘCOLII GIMNAZIALE ,,DIMITRIE LUCHIAN,,

COMUNA PISCU-JUDEȚUL GALAȚI

Prof. Victoria Ene, Prof. Ilie Dicu, Prof. Anișoara Vrînceanu

1. Introducere

Şcoala, prin dascălii ei, asemeni unui artist, a unui sculptor desăvârșit ori a unui olar priceput, sculptează și modelează caractere umane, formează copiii de astăzi pentru a deveni oamenii de mâine.

Urmează să facem o scurtă  incursiune prin 160 de ani de muncă plină de dăruire, de trudă și pricepere, de vise și împliniri, petrecuți într-o  școală românească în mediul rural, școală destinată să sădească în mințile și sufletele copiilor sentimentul de mândrie și prețuire față de tot ce reprezintă cultura și educația națională și internațională.

1. Scurt istoric privind originea localității Piscu și a comunei Piscu

Comuna Piscu din județul Galați este aşezată în bogata câmpie a Covurlului, pe cursul inferior al Siretului, străjuită pe latura sud-vestică de pârâul Gerul şi pe cea sud-estică de pârâul Sohurlui, pâraie ce-şi dau mâna în partea sudică a comunei, de unde împreună străbat cale de peste un km, până când îşi varsă apele în râul Siret. Comuna are acum în componenţa sa satul Vameş, la o distanţă de 3 km, pe latura vestică a comunei. Peisajul comunei îmbină multe elemente ale naturii : dealul, câmpia şi apa.

Localitatea este situata pe DN 25, la 30 km față de municipiul Galați și 48 km față de municipiul Tecuci și acum are în componență doar doua sate: Piscu și Vameș.

Numele satului  Piscu, reşedinţa comunei vine de la aşezarea primară a vatrei satului pe un pisc de deal, nume care descrie forma sau aspectul exterior al locului sub care este menţionat în documente şi care-i întăresc autenticitatea.

Comuna Piscu apare atestată documentar, începând cu anul 1495, când Ştefan cel Mare, voievodul Ţării Moldovei, la data de 1495 (7003) ianuarie 11 Vaslui – dăruieşte lui Clănău Spătaru,  jumătate din satul Piscu,  pe Bârlad cu jumătate de moară, iar în 1495 ianuarie 12 – Vaslui, Ştefan cel Mare voievod, dăruieşte lui Eremia postelnicul,  jumătate din satul Piscu, pe Bârlad cu jumătate din moară. Comuna Piscu este ridicată la rangul de târg în veacul al XVII-lea, datorită aşezării sale pe marele drum de comerţ al Moldovei, prezenţă ce apare atât în Ţara Românească cât şi în Moldova, când vechile sate, sunt ridicate la rang de târg. Moşia comunei cuprinde mai multe cătune, care datorită inundaţiilor râului Siret s-au retras pe actuala vatră a satului, și care până în deceniul VIII  al secolului al XX-lea avea forma unei peninsule în timpul viiturilor.

In memoria lui Stefan cel Mare, la aniversarea a 500 de ani de existență s-a hotărât ca patronul spiritual al comunei noastre să fie Sfântul Voievod Ștefan cel Mare.

 

Evoluția  școlii în comunitatea locală

Şcoala din Piscu un adevărat ,,focar„ de cultură şi civilizaţie, îşi face apariţia din timpurile când scrierea se făcea în lada de nisip, fiind una din cele mai vechi instituții educaționale din sudul Moldovei.

,, Școala-această adevărată catedrală a neamului românesc ne clădește viața și spiritul. Fără școală n-am fi ceea ce suntem iar fără noi școala nu ar fi ceea ce este,, scria domnul Ghiță Nazare în cartea de onoare a școlii, în anul 1995, când aniversam 135 ani de existență a educației insituționalizate în Piscu.

Este emoționant să îți amintești că acum 157 de ani sunetul uni clopoțel marca un moment important în viața localității Piscu: inființarea unei școli.

In ziua de 8 septembrie 1860 porțile cunoașterii se deschideau larg, pentru cei mici dar și pentru adulții care aveau astfel o șansă la o altă viață – de a învăța și ei odată cu proprii lor copii. Lumina școlii a pătruns astfel în viața unuia din cele mai vechi sate din fostul județ al  Covurlui. La data deschiderii cursurilor învățau în această școală 48 de copii din satul Piscu, 9 copii din satul Peneu, 5 copii din satul Odaia Pochii și 4 copii din satul Braina (aceste sate erau componente ale comunei Piscu la acea dată).

Încă din primii săi ani de existență Școala Piscu a desfășurat prin învățătorul Dimitrie Luchian o activitate remarcabilă. Comitetul școlar consemna în ianuarie 1868:

,,Domnul Dimitrie Luchian a depus tot zelul și activitatea pentru dezvoltarea fiilor sătenilor pentru care arătăm deplina noastră mulțumire, precum și purtarea frumoasă cea avut și are în mijlocul întregii obști a acestei comune.”

Dacă analizăm un raport al domnului sub-revizor al zonei Covurlui,  din anul 1867,  vom afla că primul învățător al acestei școli, Domnul Dimitrie Luchian,  a fost destoinic,  s-a bucurat de aprecierea elevilor săi dar și a comunității și a pus bazele unei școli ce dăinuie și în timpurile noastre.

<< România                                                                                                    1868 ianuarie 1

Sub Revizorul Şcoalelor                                                                Galaţi

Judeţele Covurlui, Tecuci

Nr.1

 

Domnule Revizor,

După reviziunea ce am făcut şcoalelor rurale din judeţul Covurlui şi anume la şcolile din Plasa Siretului şi parte Plasa Horince iar Plasa prut şi ăsrte din Horincea, s-au trecut în reviziunea Domnului Sub-Revizor Ion Bedescu, am observat următoarele:

1. În Plasa Siretului sînt 12 şcoli, 7 salariate si recunoscute de guvern şi 5 numai de comuni recunoscute şi salariate iar în Plasa Horincea sînt numai 5 şcoale din care 2 salariate şi recunoscute de guvern iar 3 numai de comuni.
2. Numărul băieţilor şi fetelor ce frecventează la aşa zisele şcoale e de 575 băieţi şi 40 de fete, iar populaţiunea scolestică ce are fiecare şcoală în parte se poate vedea în tabloul ce vi l-am înaintat cu raportul nr.73 din anul expirat.

Domnule Revizor, dintre toate şcoalele ce am vizitat am observat ceva de aproape:

Că şcolile din comunile Braniştea, Piscu, Pechea, Cudalbi, Jorăşti şi altele dau rezultatele cele mai satisfăcătoare dorinţei Guvernului, ceva încă mai deaproape am observat că domnul învăţător al comunei Piscu, prin buna sa conduită şi manieră ce are asupra cetăţenilor acelei comune au atras inimile nu numai junimii de a veni la şcoală spre luminare ci şi celor în vârstă de 22 de ani care am rămas tare mulţumit cînd am văzut oameni în vîrstă viind la şcoală împreună cu copii de 8 şi 9 ani.

Am mai observat că comunele Braniștea, Piscu și Cudalbi nu sînt așa în suferință precum celelalte comune și eu cred că numai inteligența domnilor învățători și silințele domnilor primari au fost de a-și înțelege de aproape datoriile lor către școală. Am mai observat asemenea că la toate școalele junimea vine la școală cu cea mai mare mulțumire spre luminarea lor, atît și bunele conduite ale domnilor învățători, silindu-se cu luminarea junimei poporului român, cunoscându-și de aproape datoriile lor asupra instrucțiunii de a face prin propagările ce dau junimii și întregii națiuni române spre luminare și spre a vă arăta dar că parte din comune sînt în mare suferință căci parte din primari ca comitet școlar nu-și înțeleg cutuși de puțin datoriile impuse de lege întrebuințînd felurite obstacole  spre paralizarea școlilor, și așa cred că, dacă partea adminstrativă fiind mai severă la îndatoririle lor impuse de Legea Instrucțiunii Publice ar păși mult mai repede la scopul guvernului dorit spre luminarea întregii națiuni române.

Domnule Revizor, socot dar de a mea datorie de vă supune cunoștiinței dumneavoastră cele alăturate cu aceea din reviziunea acestui județ făcută școalelor rurale motivat însă și de art.82 din Legea Instrucțiunii Publice căci subsemnatul poate am fost și trist însă mai mult mulțumit la vederea-mi cînd am văzut că domnii învățători și pentru toate silințele dumnealor spre satisfacerea guvernului în luminare a fiilor națiunii române si fiicelor, care, căci dacă domnul învățător al comunei Piscu am găsit și învățători ieșiți de la acea școală, precum de exemplu cel de la Slobozia Conachi și cel de la Măcsineni, sper că asemenea exemple vor da și alții, în fine intrucțiunea publică întru cît stă azi bine a pășit și va păși cu pași repezi cu luminarea poporului român și cred că în scurt timp statul român va avea pe deplin dorințele sale satisfăcute asupra instrucțiunii și poporul român cred că în scur timp va ajunge la culmea fericirii.

Binevoiți, va rog domnule Revizor a primi încredințarea osebitei mele considerațiuni.

Sub-revizor

Cristi Niculescu >>

Aprecierea de mai sus are deplina acoperire în rezultatele obținute de elevi astfel încât la examenul din iarna anului 1869 – 28 de elevi au obținut calificativul ,,Prima” 17 elevi au obținut calificativul ,,Eminent” și 14 elevi ,,Secunda”.

Au trecut anii și școala din Piscu a urcat necontenit în timp, înscriindu-se astăzi armonios în rețeaua școlilor de prestigiu de la nivelul județului Galați.

Să fie oare destinul cel care a hotărât ca dascălii care slujesc școala Piscu să fie destoinici și perseverenți în misiunea lor sau natura zonei ?

Nu știm acest lucru, dar ne bucurăm de rezultatele muncii fiecărui cadru didactic care a lăsat o amprentă în educația copiilor din această localitate.

În semn de aleasă prețuire față de primul învățător al școlii din Piscu, în anul 1995, la aniversarea a 135 de ani de la înființarea școlii, s-a luat decizia adoptării numelui ,,Dimitrie Luchian” pentru școala din centrul civic al comunei.

1. Localul școlii și baza materială

Învățătorul Dimitrie Luchian menționa în inventarul școlii din Comuna Piscu: 8 bănci în care stau elevii; Una tabelă cu care elevii fac calcule cu creta; Un ornic mare de perete; Masă la care stă învățătorul; Hărți și anume: Europa, Asia, Districtul Covurlui, Dacia și Australia sau Oceania); Topor de tăiat lemne; Sigiliul școlii; Un registru al școlii. Este evident că spațiul destinat sălii de clasă se afla într-o gospodărie donată de unul dintre locuitori.

Pe parcursul celor 157 de ani de existență Școala din Piscu ca și spațiu a suferit numeroase realocări. Pe la 1910 a fost construit primul local de școală modern pentru Școala de centru     ( la acea vreme dar cunoscut acum sub denumirea ,,școala veche”). În 1950 datorită creșterii numărului de locuitori din satul Vameș se construiește primul local de școală pentru învățământul primar și gimnazial, aici existând anterior un local de grădiniță amplasat lângă biserica ,,Nașterea Maicii Domnului”.

În 1956 se înființează un al doilea local de școală în satul Piscu, în partea vestică, ca urmare a dezvoltării acelei zone. Clădirea este ridicată mai mult din donațiile cetățenilor și cu eforturi locale fiind un spațiu modest ( din paiantă).

În 1966 s-a dat în folosință în satul Vameș,  un local de școală  cu patru săli de clasă și un laborator, local care datorită inundațiilor repetate și a infiltrațiilor de apă a fost demolat.

În 1972 se construiește un nou local de școală cu etaj pentru 8 săli de clasă, 1 laborator, 1 bibliotecă.

În prezent în comuna Piscu funcționează două școli gimnaziale și două grădinițe cu program normal. Din păcate în satul Vameș nu mai există nici școală și nici grădiniță ca urmare a scăderii populației școlare, copiii de aici fac naveta în satul Piscu cu microbuzul școlar din dotarea școlii.

Școala gimnazială ,,Dimitrie Luchian”  este școala cu personalitate juridică,  funcționează în 2 corpuri de clădire, corp A  pentru învățământul gimnazial și corp B (școala veche) pentru învățământ primar. În ultimii 10 ani fiecare corp de clădire a fost renovat și modernizat astfel încât acum elevii își desfășoară activitatea în condiții asemănătoare cu o școală din mediul urban (centrală termică, grup sanitar interior, mobilier modular, conxiune wi-fi la internet).  În corpul A sunt 6 săli de clasă, biblioteca ( peste 12.000 de volume), laboratorul de informatică (24 de calculatoare), laboratorul de biologie și o sală amenajată cu dotări specifice                   ( echipamente si mobilier) pentru activități de dezvoltare profesionala a cadrelor didactice – Centru de dezvoltare în carieră ( Proiect PEER/ ISJ Galati/ POSDRU/87/1.3/S/54379). Tot aici se găsesc birourile pentru personalul didactic auxiliar, director și cancelaria profesorilor. În corpul B sunt 5 săli de clasă și 1 sală de gimnastică pentru orele de sport.

Școala  gimnazială ,,Ștefan cel Mare”  Piscu funcționează într-un corp de clădire nou construit în 2002, cu 4 săli de clasă și 1 laborator de informatică, cancelarie, bibliotecă, sală depozit material didactic, grup sanitar interior. Mobilierul este modular, funcțional.

Unitățile școlare și preșcolare dispun de echipamente pentru realizarea de activități de învățare moderne prin tehnică digitală: 38 computere, 6 laptopuri, 6 copiatoare, 8 imprimante, 6 videoproiectoare,1 table inteligente. O mare parte din echipamente au fost obținute prin proiectele de grant derulate de școală în anii anteriori, prin dotarea cu echipamente alocate de MEN sau prin cofinațare de la bugetul local.

Încălzirea tuturor clădirilor se face cu ajutorul centralelor termice. Singura unitate în care mai funcționează sobe de teracotă este Grădinița nr.2 Piscu.

Pentru desfăşurarea orelor de educaţie fizică există la Scoala gimnaziala ,,Dimitrie Luchian” Piscu teren de minifotbal ( 100mp)  amenajat cu gazon artificial.

1. Rezultate înregistrate

Principala instituţie de răspândire a culturii în Piscu a fost, fără îndoială şcoala. Aşa cum este menţionat în Marele dicţionar geografic al României şi în Cartea Judeţului Covurlui, şcoala din Piscu este atestată documentar, ca şcoală mixtă în reşedinţa comunei în anul 1859, fiind considerată, una din cele mai vechi şcoli rurale din judeţul Covurlui, care avea localul său propiu, construit de sa, înzestrat cu 6 fălci de pământ, pe moşia Măxineni, comuna Independenţa.

Una din dovezile care certifică activitatea domnului învățător Dimitrie Luchian în Piscu este un atestat de semnătura ,,Atestatului de clasele primare Rurali” – eliberat elevului Draghia, la data de 3 decembrie 187.

Școala a fost preluată la 1 aprilie 1872 de către domnul  învățător Nicolae Tercuș, absolvent al Școlii Normale ,,Vasile Lupu” din Iași. Și acesta se face renumit prin activitatea depusă la școală mărturie fiind un paragraf din lucrarea ,,Cartea Județului Covurlui” a lui Moise Pacu care descrie: ,,vrednicul și harnicul învățător Nicolae Tercuș a înființat în cadrul școlii o stație climatică construită de el”.

În anul școlar 1868-1869  școala avea 40 de elevi în clasa I-a, 15 în clasa a II-a, 12 în clasa a III-a.

De la 1872, au urmat la şcoala din Piscu 260 copii, dintre aceştia au absolvit cursurile acestei şcoli şi unii terminând şi alte cursuri superioare, din care au ieşit: 5 preoţi, 2 învăţători, 4 notari, 4 arendaşi, 10 meseriaşi, 4 studiau, 10 sergenţi, 15 caporali, 60 soldaţi şi 6 comercianţi. Pe o perioadă scurtă în şcoală s-a introdus şi învăţătura împletitului pălăriilor din paie.

Se pare că menţiunea, este făcută pentru o perioadă de mai mulţi ani, pentru că în anul şcolar 1899-1900, frecventau cursurile 83 de copii, iar în altă perioadă, până în anul 1890, se precizează în cartea judeţului Covurlui, că erau înscrişi 73 copii şi frecventau cursurile regulat 60 de copii.

Din anul şcolar 1918-1919, școala are înscrişi 304 elevi cu 7 clase, trei simultane cu patru învăţători, din care au promovat la finele anului 1918-1919, doar 110 elevi, reprezentând un procent de promovabilitate de 36 %.

Situaţia  se va repeta şi în anii următori, 1920-1921, când  din cei 317 elevi rămaşi înscrişi, la finele anului şcolar au promovat 128 elevi – procent promovabilităţii fiind de 37%; iar în anul şcolar 1921-1922, numărul elevilor rămaşi înscrişi cresc la 341 şi promovează clasa 154 elevi – procent promovabilitate de 45%. Procentul redus al promovabilităţii, este determinat în general de situaţia grea în care se zbătea ţărănimea, neputând să-şi trimită copii la şcoală, fiind lipsiţi de îmbrăcăminte şi folosiţi la diferite munci.

Dacă procentul de promovabilitate cunoaşte o oarecare creştere de la perioadă la perioadă, aceasta va constitui şi procentul ştiutorilor de carte. Aşa se explică că în anul 1930, procentul ştiutorilor de carte, ajunge la 65,7%, iar în anul 1948 la 78,2%. Perioada anilor 1948-1956, a fost de intensă activitate a cadrelor didactice, când analfabetismul a fost eliminat din viaţa comunității locale iar din anul 1965 până în 1996 elevii au fost școlarizați în procent  de 100%.  În toți acești ani s-a desfășurat o bogată activitate educativă:  seri literare, concursuri, excursii, expediții în Delta Dunării și Munții Bucegi, spectacole. Datorită rezultatelor bune la învățătură și la examenele de capacitate școala noastră a devenit UNITATE REPREZENTATIVĂ la nivelul județului Galați.

Din 1970 și până în prezent Școala Piscu s-a făcut remarcată la nivelul județului Galați dar și la nivel național atât prin foștii săi elevi deveniți personalități marcante în diverse domenii de activitate cât și prin proiectele derulate în cadrul unor parteneriate naționale și internaționale.

Marcant în istoria școlii noastre a fost Proiectul Educația 2000+ din perioada 1999-2001. Acest proiect a adus în învățământul românesc reforma educațională ,,învățarea centrată pe elev,,. Proiectul a fost deosebit deoarece prin finanțările oferite școlii s-au realizat primele dotări cu echipamente moderne, s-au realizat primele activități de formare a cadrelor didactice după metode moderne, s-au realizat nenumărate schimburi de experiență în care au fost implicați deopotrivă cadre didactice, elevi și părinți.

Proiectul Educația 2000+ a fost ca o fereastră deschisă spre noi oportunități de dezvoltare a comunității locale și a școlii.

În perioada 2001-2011 s-au realizat nenumărate colaborări și proiecte de dezvoltare a relației școală –comunitate. Menționăm frumoasa colaborare cu ONG-ul Prietenii Pământului Galați cu ajutorul cărora am realizat proiectele: ,,Apa-seva comunității,, ; ,, Managementul deșeurilor în comuna Piscu,,; ,,Agricultura biologic-soluție pentru viitor,,; ,,E-urile din alimentația noastră,,. Impactul proiectelor a fost evaluat și apreciat cu premii în cadrul Concursului Național de Proiecte de Mediu edițiile 2013,2014,2015.

Școlile din Piscu au profitat de oportunitățile aduse de programul P.I.R. pentru învățământul rural obținând finanțări de 20.000 de euro pentru 3  proiecte de de grant în perioada 2006-2009.

Rezultatele obținute în cadrul proiectelor au fost recompensate cu aprecieri la nivel național și județean școala noastră primind placheta de școală evidențiată.

Au urmat alte proiecte educaționale mai mici ca finanțare dar cu impact major asupra dezvoltării comunității școlare.

În 2011 am devenit partenri în proiectul „Școlile, ong-urile și comunitățile mici promovează soluții energetice prietenoase climei ” – Transfer de inovatie/  Mecanismul Financiar Norvegian 2009-2014 / Finantare FSE- beneficiari direcți au fost Școala gimnazială ,,Ștefan cel Mare” Piscu și Grădinița cu program normal nr.2 Piscu la care au fost implementate 2 sisteme de utilizare a energiei solare, regenerabile: panouri fotovoltaice pentru iluminat nocturn și panou solar cu tuburi vidate pentru apa caldă menajeră, în valoare de 5 000 euro. În paralel s-au realizat activitățile : disciplina optională ,, Energii regenerabil”,  participări la concursul intenațional ,,Școli SPARE” finalizate cu premii județene și 1 mentiune la etapa națională  http://www.comunitativerzi.ro

Trebuie menționat impactul proiectului ,,PEER- ProfesioniȘtii în educație Europeană și Reformă,, Proiect POSDRU– în care școala noastră a încheiat parteneriat cu ISJ Galați pentru realizarea la nivelul instituției a unui Centru de Dezvoltare in Carieră destinat acțiunilor metodico- științifice a cadrelor didactice și dotat complet cu mobilier ( 20 pupitre, 20 scaune, 3 dulapuri,1 catedră, 1 imprimanta multifuncțională, 1 videoproiector, 1 ecran de proiecție,  2 flip-chart-uri.)

În prezent suntem implicați într-un alt proiect național ,,Digitaliada” – un program de educație digitală ce încurajeaza folosirea la clasă a metodelor de lucru interactive și a conținutului digital educativ, pentru a crește performanțele școlare ale elevilor. Școlile sunt sprijinite să adopte metode digitale în predarea Matematicii și a TIC-ului si au fost dotate cu un laborator digital (tablete, laptop-uri, videoproiectoare), un set de aplicații și jocuri educative încărcate pe tablete, iar profesorii au beneficiat de sesiuni de formare, proiecte didactice și suport tehnic pentru a utiliza resursele digitale la clasă.

 

1. Elevii școlii și însemnările acestora despre școală

In anul 1947 -1948 funcționau în comuna Piscu două școli din care una cu șapte clase, cu un total de 536 de elevi și 15 cadre didactice.

În anul școlar 1962-1963, an în care România introduce învățământul de opt clase, în comuna Piscu existau trei școli cu 15 săli de clasă, laborator de biologie-chimie, atelier școală, la care învățau un număr de 746 de elevi cu 16 învățători, 15 profesori și 3 educatoare.

În anul școlar 1970-1971 populația școlară era de 524 elevi, cu 36 cadre didactice ( 28 profesori și 10 învățători).

O evoluţie rapidă, cunoaște anul şcolar 1975-1976, când populaţia şcolară ajunge la 1049 elevi, clasele V-VIII, învăţători 18, profesori 28, educatoare 7, iar numărul sălilor de clasă creşte cu 8 şi un laborator.

În anul școlar 1980-1981 școala de centru se transformă în școală de 10 ani, populația școlară fiind de 1126 de elevi, preșcolari 310, cadre didactice 56.

În anul şcolar 1980-1981, când şcoala de centru se transformă în şcoală cu treapta I de liceu, având câte două clase cu profil industrial-agricol și una cu profil mecanic, atât la clasa a noua cât și a zecea, populaţia şcolară creşte la 1126 elevi, iar populaţia la învăţământul preşcolar depăşind cifra de 310 copii. Numărul cadrelor didactice, creşte la 14 învăţători, 10 educatoare, 24 profesori şi 2 maiştri.

În perioada 1990-2000 școala a fost patronată de Liceul Alexandru Ioan Cuza din Galați, organizându-se între cele două unități școlare schimburi de experiență.

În anul 2000 populația școlară din Piscu aproape că scade la jumătate față de anul 1980, la Școala ,,Dimitrie Luchian”  fiind de 339 de elevi și 23 de cadre didactice iar la ,,Școala Ștefan cel Mare” de 250 de elevi și 15 cadre didactice.

În ultimii 15 ani se observă o scădere dramatică a populaţiei preşcolare și școlare. Efectivele de elevi au scăzut considerabil ceea ce a condus la reducerea numărului de clase și pierderea personalității juridice a Școlii gimnaziale ,,Ștefan cel Mare” care devine structură la Școala gimnazială ,,Dimitrie Luchian” din 1.09.2011.

În prezent la nivelul comunei Piscu sunt școlarizați 93 de preșcolari și 391 de școlari grupați în 25 de clase.

Iată ce ne transmit peste ani, câțiva din foștii elevi ai Școlii Piscu:

• Iulia Alina Vâlcu, avocat, Galați : Ceea ce eu sunt astăzi, datorez în parte dascălilor mei, printre care am găsit exemple demne de urmat, oameni valoroși, la al căror profesionalism și la a căror dăruire mă voi raporta mereu. M-au învățat, înainte de toate, sa învăț, mi-au insuflat dragostea pentru educație și mi-au întărit convingerea ca doar învățând poți reuși în viața și poți cunoaște gustul dulce al succesului.
• Oana Petică, consilier de probațiune Ministerul Justiției, București: Școala te face om la propriu, îți deschide uși nebănuite și-ți poartă pașii pe cărări mărețe! Pentru mine școala a însemnat alternativa unei vieți mai bune, o depășire a condiției și o unealtă pentru a-mi face părinții mândri de reușitele mele! Chiar și pentru cei cu situații materiale precare școala reprezintă alternativa construirii unui viitor mai bun! Cu multă muncă si ambiție și voi veți reuși!
• Geta Oană, asistent medical, Arad:Eu prin conformarea la regulamentul școlii am învațat un lucru care m-a făcut să trec de toate interviurile din viața mea, și anume că aspectul exterior are un mare impact asupra felului în care oamenii iți privesc interiorul, iar zâmbetul de aprobare al doamnei Vrînceanu atunci când treceam pe lângă dumneaei la careu era pentru mine asigurarea că sunt pe drumul cel bun. Dacă e să vă doresc ceva cu adevărat din ceea ce am fost eu la vârsta voastră, vă doresc acel clocot in ochi, vă doresc sa fiți curioși și să nu vă temeți niciodată să recunoașteți că nu stiți anumite lucruri, și mai ales nu vă temeți să recunoașteți când și cu ce gresiți. Profit de această ocazie să mulțumesc tuturor cadrelor didactice care m-au ajutat să devin omul de astăzi, vă mulțumesc că dincolo de acea fetiță slabă cu ochii mari ați văzut un om de succes și mi-ați dat credința în mine însămi și în viitorul meu.
• Gelu Muscă, inginer constructor, București: Ca fost elev al Școlii gimnaziale“Dimitrie Luchian”, mă gândesc cu nostalgie si pot zâmbi de fiecare dată când mă gândesc la dascălii care ne-au vegheat, “acei deschizători de căi” care ne-au sprijinit, ne-au dat o mână de ajutor in situații care le consideram dificile la acea vreme și ne-au poziționat cu grijă in fața “ scării sociale” pe care continuăm și în ziua de astăzi să urcam cu succes. Voi, elevii din generația actuală, ridicați profesorii la rang de mare cinste , căci ei vă vor îndruma pe drumul spre succes!
• Codruța Grosu, profesor limba franceză, Craiova: Astăzi, cu rădăcinile frumos udate si îngrijite la Școala Dimitrie Luchian, știu că secretul reușitei in munca pentru toți copiii, indiferent de etnie, IQ, situație materială, este caldura cu care pășești in clasă, vorbești, explici. Și pentru asta, și pentru celelalte esențe dobândite până acum, mulțumesc profesorilor si părinților mei, reale modele ale drumului meu.
• Georgiana Dicu, învățător, Nămoloasa-Galați: Viața de școlar al acestei școli a reprezentat o experiență unică. Privind înapoi cu nostalgie realizez frumusețea clipelor petrecute alături de colegi și profesori… îmi amintesc lecțiile prin care descopeream lumea ce ne înconjoară,activitățile, testele,tezele, olimpiadele….toate strânse într-un buchet personal al reușitelor.

 

• Cadrele didactice-urmașii lui Dimitrie Luchian !

Dacă facem o referire statistică putem spune că în prezent unitățile școlare și preșcolare din Piscu au o echipa de cadre didactice formată din 5 educatoare  titulare, 11 învățătoare și 20 de profesori. Personalul didactic auxiliar  și cel nedidactic numără și el 11 persoane.

Avem o echipă de cadre didactice demnă de a fi numită ,,urmașii lui Dimitrie Luchian,,.

În timp prin grădinițele și școlile din Piscu au trecut sute de cadre didactice ceea ce face foarte dificilă menționarea tuturor numelor celor care au contribuit la prestigiul școlii noastre.

Dintre urmașii lui Dimitrie Luchian care au călăuzit pașii copiilor din Piscu spre lumina cunoașterii  menționăm pe: Nicolae Tărcuș, Puchianu Petre, Popovici Dumitru, Marinescu Petrache, Șerbu Ioan, Comănescu Virginia, Dumitrașcu Nicolae, Dumitrașcu Ioana, Ene Zamfira, Ene Maria, Irimia Ion, Irimia Veta, Muscă Sofița, Muscă Ion, Dimache Alexandru, Mitrofan Alice Gabriela, Sâmbotin Nicolae, Stoica Ecaterina, Dumitrescu Ion, Savu Iorgu, Martinescu Dinu, Savu Mariana, Stoian Ion, Stoian Mălina, Dumitraşcu Nicolaie, Comănescu Mihai,  Dobrotă Margareta, Dicu Lucia, Trandafir Lucica, Trandafir Dumitrașcu, Trandafir Lenuța.

Doamna Elena Tudorie – profesor pensionar, de muzică, scria în 25 noiembrie 1985 despre anii petrecuți în Școala Piscu: ,,Ca slujitor al învățământului mi-am închinat viața nobilei misiuni de a cultiva în sufletul elevilor sensibilitatea și pasiunea pentru frumosul exprimat prin muzică. Evocarea a 125 de ani de existență a școlii este o dovadă a recunoștinței față de cei care au ales ca în drumul lor prin viață să dăruiască din sufletul lor și celorlalți.,,

Subliniem activitatea profesorului Dicu Ilie, care a condus şcoala de director de la 1 septembrie  1963, până în 16 ianuarie 1978. Domnul profesor Dicu a contribuit la culegerea a numeroase date istorice despre comunitatea locală, la crearea unei tradiții locale de comemorare a înaintașilor.

O personalitate marcantă a corpului profesoral este domnișoara profesor Ene Victoria, director al Școlii Piscu din 16 ianuarie 1978 până în 15 februarie 2001. Dânsa ne explică într-un interviu:

,, Cred că ceea ce m-a călăuzit în alegere drumului meu în cariera didactică a fost modelul de muncă și dăruire al dascălilor mei. Întreaga mea muncă de educator a fost luminată de prezența spirituală a bunului meu profesor de matematică, a profesorului de română, de istorie, de goegrafie, de biologie. Am avut fericirea ca la rândul meu să îmi dăruiesc o parte viață aceleași școli care m-a format și să fiu martora schimbărilor produse în Școala noastră de la un an la altul,,

Domnul învățător Dobrotă Constantin, care consemna acum 15 ani,  în Cartea de Onoare a școlii: ,, Școala, este izvorul ce veșnic rămâne limpede. La acest izvor își potolesc setea de a cunoaște pentru a-și creea destinuș cei cu mintea vulcanică, cei care ne fac să ne simțim mereu tineri-copiii. La această școală, grație minunatei mele profesii, am putut coborâ în grădina curată a sufletului de copil pentru a-l modela, pentru a-l introduce în marea aventură a cunoașterii și a învățării.În șirul nesfârșit al anilor de dăinuire a acestei școli, încerc să mă consider doar o mică scânteie ce cu adevărat nu a luminat fără a se consuma,,

Domnul învățător Dobrot Constantin a fost un exemplu de dăruire pentru cei care l-au cunoscut, pentru foștii săi elevi care acum sunt părinți sau bunici ai elevilor noștrii.

Prof. Anișoara Vrînceanu :

,, Sunt onorată că viața m-a purtat în acest sat și am avut șansa de a-mi aduce contribuția personală, timp de 28 de ani de muncă în Școala Piscu,  la formarea a mai multor generații. Din 2001 am preluat funcția de director trecând prin trei concursuri manageriale. Mă bucur că prin munca mea am contribuit la scrierea unei scurte pagini din istoria acestei școli.,,

În memoria celui care a fost Dimitrie Luchian școala Piscu sărbătorește anual, de Sf. Dimitrie cel Nou, ,,Ziua Școlii

Generația actuală este mândră să vă spună că povestea noastră nu ia sfârșit aici, ea continuă cu noi și cu generațiile viitoare care cu siguranță vor găsi oportunități de a adăuga file noi în istoria acestei școli.” iar pe 2 iulie sărbătorim ,,Ziua Comunei Piscu,, când toți locuitorii comunei Piscu cinstesc memoria celui care a hotărât istoria acestui loc adică pe ,,Ștefan cel Mare,,.

Bibliografie:

1. Iorgu, Iordan. Toponomia românească. Buc., pag. 39
2. Istoria României. Vol. 3, Vol. 4.
3. I. Lahovari. Marele dicţionar geografic al României.Buc. 1900.vol. 2, 1899, pag. 289, Vol. 3. 1900, pag. 710 Vol. 4. pag. 545, 673, 724.
4. Recensământul general al populaţiei României, Vol. II, pag. 161.
5. Îndreptar statistic al jud. nCovurlui, 1948.
6. Arhiva şcolii : cataloage, cartea de onoare, albume foto
7. Pacu, Moise, Cartea jud. Covurlui Galaţi, 1891.
8. Marele dicţionar geografic al României, Vol IV, pag. 724.
9. Lahovarie, G.I. Marele dicţionar geografic al României, Vol. IV .